Avocat vs Procuror vs Judecator

Avocatul este perceput  ca fiind interfata dintre  procuror si judecator. Buna credinta a acestui tip de profesie este pusa la indoiala de mai multi factori. Avocatul este constrans sa minta, sa aiba un comportament  in fata instantei de judecata, sa convinga  de nevinovatia clientului.

Aceasta practica este consolidata si asupra alegerii cazurilor de catre un procent dintre avocati . Exista un oarecare dispret al avocatului fata de cel care il plateste. Sub pretextul aglomerarii ori ca este in sala si alte motive, avocatul este direct interesat de acoperirea onorariului si mai apoi slugarnicia clientului fata de acesta.( Nota: cazuri izolate).

Contractele de reprezentare sunt facute sa existe,  pentru a da legalitate reprezentarii. Nu exista decat timid o departajare a breslei in specialisti autentici, tineretea intra in conflict cu practicile batrane si depasite ale momentului.

Avocat vs Procuror- este cea mai grea confruntare. In aceasta situatie gasim un avocat, fara multe optiuni, datorita  naturii infractiunale  comise. In aceasta situatie poate ajunge la  o intelegere cu procurorul, discutii cu partile , pentru a pleda eventual o alta  incadrarea a  faptei  in fata judecatorului.

Procurorul functioneaza  dupa o salarizare fixa si nu este in situatia de a vana clienti, ceea ce, nu il face vulnerabil. Volumul mare de dosare  nu il face respectat din cauza intarzierilor mari, aici putem vorbi de ani de zile. Rolul procurorului este unul nelimitat  vs  judecator tocmai prin prisma actului de justitie.

Abuzul procurorului poate fi indreptat in justitie in fata judecatorului. Procurorul in baza informatiilor si dovezilor  poate cere arestarea  celui care apeleaza la avocat. Avocatul este pus in fata faptului sa continuie o lupta inegala cu procurorul si mai apoi in fata instantei.

Judecatorul nu are cum sa pedepseasca  procurorul  pentru abuzul sau ,existand Inspectia Judiciara si CSM. Achitarea este poate fi rezultatul unui caz . Cazurile  fericite de achitare a inculpatului  tin uneori atat de pledoaria avocatului cat si de slabiciunea intocmirii rechizitoriului, a naturii faptelor. Judecatorul este investit cu putere deplina asupra actului de justitie  fiind independent si se supune numai legii.

Aceasta independenta este data si de sursa remunerarii fixe , comparativ cu avocatul  nevoit sa  supravietuiasca . Comportamentul in fata judecatorului  presupune seriozitate, argumentare a faptelor , prestanta si seriozitatea situatiei. Nimanui indiferent de nume si profesie nu ii este placut sa fie in postura de invinuit, de aceia absolut in toate situatiile respectul fata de judecator,procuror,avocat, parti, trebuie sa exista  neconditionat.

Procuror vs Judecator este  un dezacord asupra practii privind justitiabilul. Acest dezacord este mocnit prin prisma returnarii cauzelor, achitarea cauzei. Esecul procurorului este moral in fata judecatorului care prin deciziile sale garanteaza justetea actului de justitie. Procentul inavutirii si luxului avocatului comparativ cu judecatorul este umilitor(cazuri execeptionale ).

Profesia de judecator implica renuntarea la  activitati ori amicitii datorita integritatii, prestantei cat si alte forme de restrictii. Fireste ca nu va sta la aceasi masa cu inculpatii,  avocatul este liber sa o faca, insa simpla prezenta poate da curs unor discutii interminabile asupra integritatii sale profesionale.

Conditiile grele de munca, volumul mare de dosare, dispretul  cetateanului fata de justitie, nemultumirea  invinuitilor fata de actul de justitie, slaba finantare din partea statului cat si alte cauze, fac dintr-un judecator un erou. Acest erou imparte dreptatea ascultand argumentele avocatului, procurorului si decide  in litera legii. Unii dintre cei doi din fata sa au motivele cele mai puternice de extaz sau agonie. Unul poate pleca acasa  ingreunat de problemele celorlalti, un altul si-a incasat onorariul si cel din urma poate in libertate sau inchis conform faptelor sale.

By Robert Williams

Editor in Chief