Urmarirea penala nu inseamna condamnare

Media din Romania relateaza situatii in care sunt folosite motivele urmaririi penale pentru a denigra si induce in eroare. Argumentul superior al informatiei tine de deontologie si anume libertatea de exprimare si lista continua.

In acest context un segment de populatie isi insuseste aceata informatie si procedeaza in fata autoritatilor la presiuni pentru a isi sustine cauza in conditiile care nu au o hotarare definitiva si irevocabila in acest sens.

In cazurile de retrocedari intalnim foarte des acest tip de presiuni. Oameni care in urma unor plangeri penale impotriva  lui x sau y procedeaza la scandaluri si jigniri verbale  doar ca sa intre in posesie. Nicaieri in lume o plangere penala inseamna si condamnare, chiar daca Parchetul pune sechestru si alte interdictii acesta nu echivaleaza si are autoritatea unei sentinte emise de judecator ca fiind definitiva si irevocabila.

Urmarirea penala este avizata doar atunci cand sunt indicii serioase si prezinta incalcari ale legii, se pot face abuzuri emotionale si ale reputatiei din cauza furiei interioare personale. Acest tip de comportament trebuie respins atat timp cat se urmareste impresionarea functionarilor de a incalca legea( restituiri de imobile, evacuari din case nationalizate).

By

Robert Williams

Editor in Chief