ICCJ: 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟗𝟗𝟗 𝐝𝐢𝐧 𝟏𝟏 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟐, Secția I civilă – Asistenţă juridică din oficiu

𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟗𝟗𝟗 𝐝𝐢𝐧 𝟏𝟏 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟐, Secția I civilă – Asistenţă juridică din oficiu prestată în faţa organelor de cercetare penală. Contravaloarea onorariului avocaţial. Calitate procesuală pasivă. Distincţia dintre debitorul obligaţiei de plată şi instituţiile care asigură fondurile necesare acestor plăţi.

Prin decizia sus menţionată, instanţa de recurs a menţinut soluţia instanţelor de fond de respingere a acţiunii formulate de un Barou împotriva Ministerului Afacerilor Interne, a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă I.C.C.J., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, s-a reţinut că „ministerele chemate în judecată în calitate de pârâte nu au calitatea de debitori ai sumelor solicitate şi nu deţin prerogativa legală de a efectua o plată directă către reclamant a sumelor solicitate”, aceasta întrucât art. 272 din Codul de procedură penală stipulează obligaţia Ministerului Public şi a Ministerului Justiţiei „de a include în bugetul de venituri şi cheltuieli, în calitate de ordonatori de credite, sumele reprezentând cheltuieli judiciare care ulterior vor fi puse la dispoziţia organului judiciar sau instanţei, ce le vor solicita pentru a le transfera apoi în contul barourilor”.

S-a mai reţinut că din textele legale [art. 81 alin. (1) – (3) şi art. 84 alin. (1) – (2) din Legea nr. 51/1995] „care reglementează modalitatea în care se realizează plata onorariilor avocaţiale aferente asistenţei judiciare din oficiu, rezultă că debitorul direct al acestei obligaţii este instanţa sau organul judiciar în faţa cărora este prestată atare activitate”, iar „împrejurarea că fondurile din care se efectuează aceste plăţi sunt asigurate de ministerele de resort nu atrage calitatea procesuală pasivă a acestor organe ale administraţiei publice centrale în acţiunea având ca obiect plata prestaţiilor respective, câtă vreme dispoziţiile legale în materie prevăd în mod expres că o astfel de plată se realizează, de către instanţa sau organul judiciar unde avocatul a prestat apărarea din oficiu”.

Prin urmare, s-a reţinut că „o eventuală nealocare a acestor sume de către ministerele de resort, de natură să pună instanţa sau organul judiciar în imposibilitatea de a efectua plata, nu îndreptăţeşte recurentul să cheme în judecată autoritatea publică şi nu deschide o astfel de cale procesuală pentru rezolvarea situaţiei, câtă vreme titularul obligaţiei de plată nu este entitatea care asigură fondurile, ci instituţiile din subordine, cu atribuţii în gestionarea acestora.”

Sursa: ICCJ

By

Robert Williams